Populatia si forta de munca

Principalele caracteristici demografice
Sub impactul diviziunii sociale a muncii, al amplificării vieţii economice şi sociale, al intensificării utilizării progresului tehnic, “piaţa”, s-a specializat şi diferenţiat în entităţi distincte cu un obiect al schimbului unic prin caracteristicile sale definitorii.
În timp ce repartizarea echitabilă a bunăstării sociale este în mod esenţial influenţată de cantităţi disponibile pentru consum, diferenţierile ce apar în modul de funcţionare al pieţei forţei de muncă rezidă tocmai în maniera în care societatea soluţionează conflictul dintre economic şi social, căci criterii de ordin economic impun utilizarea cu maxim de eficienţă a resurselor umane, iar consideraţii de ordin social reclamă utilizarea întregului potenţial uman şi asigurarea unui trai decent tuturor, indiferent de mărimea contribuţiei personale la rezultatul final global.
Aşa cum observa Alfred Marshall în Principiile sale, oferta de muncă are patru caracteristici care o diferenţiază de ceilalţi factori de producţie.
1. este perisabilă în timp, ceea ce face ca ea să nu poată fi stocată;
2. nu poate fi împrumutată, ceea ce implică faptul că nu poate fi separată de posesor;
3. nu poate răspunde prompt la modificarea condiţiilor pieţei
datorită timpului îndelungat pe care îl necesită adoptarea dimensiunii şi structurii populaţiei;
4. caracterul limitat al negocierilor, determinat de poziţia dezavantajată a angajatului (care posedă insuficiente resurse , oportunităţi şi iniţiative) faţă de poziţia privilegiată a firmei (care are posibilitatea de a alege varianta de combinare a factorilor de producţie).

Aceste patru caracteristici imprimă pieţei muncii trăsături distincte faţă de toate celelalte pieţe , atât în ceea ce priveşte modul său de funcţionare , cât şi modalitatea de echilibrare şi determinare a salariului.
Prin capacitatea sa creatoare şi proprietăţile de autoreglare pe care le deţine, forţa de muncă este sigurul factor de producţie inepuizabil. Afirmaţia lui Adam Smith, conform căreia forţa de muncă este “izvorul tuturor bogăţiilor”, nu şi-a pierdut valabilitatea, preocuparea pentru ridicarea standardului de viaţă şi protejarea resurselor umane, căpătând, de-a lungul timpului, prioritate în cele mai multe ţări.
Factorul uman imprimă deci pieţei muncii caracteristici “sociale” care se reflectă în mecanismul specific de funcţionare şi care amplifică rolul şi funcţiile îndeplinite de acest tip de piaţă în economie.
Piaţa muncii nu este doar un concept teoretic utilizat în analiza macroeconomică pentru a desemna “locul abstract în care ansamblul ofertei şi cererilor de muncă se confruntă, ci cantităţile oferite şi solicitate care se ajustează la nivelul salariului” , ci ea cuprinde şi relaţiile economico-sociale ce se formează în procesul ocupării şi recompensării forţei de muncă, al concedierii şi protecţiei sociale, al formării profesionale şi recrutării acesteia. Piaţa muncii reglementează atât relaţiile contractuale – muncă şi salarizare- cât şi relaţiile de cooperare şi relaţiile conflictuale.
Forţa de muncă reflectă nu numai modul de alocare a resurselor umane, ci şi situaţia economico-socială a întregului potenţial uman al unei ţări. Resursele umane aflate în pregătire, ca şi cele ce sunt temporar sau definitiv scoase din uz, afectează echilibrul acestei pieţe. Gradul de utilizare al forţei de muncă disponibile este dependent nu numai de volumul acesteia şi de preţul ei, ci şi de nivelul pregătirii profesionale şi mai ales de eficienţa cu care este utilizată.
Costul social pe care societatea îl suportă, în cazul utilizării incomplete a forţei de muncă disponibile, poate fi însă mult mai mare decât costul economic, date fiind caracteristicile bio-psiho-sociale ale acestui factor de producţie. Pe lângă forţa productivă şi creatoare de valori, factorul uman este înzestrat cu personalitate, voinţă, putere de discernământ, dorinţă de afirmare profesională şi socială.
Imposibilitatea participării la producţia socială, pe lângă sentimentul de frustrare şi de inutilitate, este de natură să deregleze însuşi ritmul normal al vieţii individuale. Simpla recompensare materială a efortului depus în procesul muncii nu mai corespunde astăzi dorinţelor omului modern, al cărui nivel de cultură şi şi instruire reclamă şi satisfacţii de alt ordin: psihic şi social. Prin sporirea eficienţei muncii sale, prin facilităţile pe care şi le-a creat, perfecţionând mijloacele de producţie şi procesele tehnologice, omul modern a vizat în permanenţă creşterea bunăstării sale. Orice reducere a standardului său de viaţă, mai ales cele din motive care nu au nici o legătură cu activitatea sa, îl nemulţumesc profund, existând pericolul ca o acumulare a acestui tip de nemulţumiri să ducă la dezechilibre majore în relaţiile sociale. Nemulţumirile de ordin economic, profesional, social se cumulează şi se potenţează în timp, creând un climat social-politic instabil, cu o evoluţie negativă imprevizibilă.

Structura şi dinamica populaţiei
Repartiţia populaţiei după mediile rezidenţiale evidenţiază faptul că judeţul Mehedinţi se caracterizează printr-o pondere mai ridicată a acesteia în zonele rurale. Populaţia din mediul urban a crescut în ultimii 40 ani, datorită în primul rând următoarelor aspecte: industrializarea oraşelor şi atribuirea statutului de oraş localităţilor Vânju Mare şi Strehaia

Structura populaţiei pe medii rezidenţiale si pe sexe este următoarea:

Tabelul 1. Populaţia, pe sexe şi medii, la 1 ianuarie 2011



Pe categorii de vârstă, populaţia judeţului Mehedinţi are următoarea structură:

Tabelul 2. Populaţia, pe grupe de vârstă, la 1 iulie 2010

număr persoane


Mişcarea naturală a populaţiei, pe medii rezidentiale este prezentata in tabelul urmator.

Tabelul 3. Mişcarea naturală a populaţiei, pe medii




Forta de munca

In ceea ce priveste forta de munca situatia este prezentata in tabelele care urmeaza.

Tabelul 4. Populaţia ocupată civilă, pe activităţi ale economiei naţionale



Se constata cresteri semnificative ale numarului de angajati in domeniile comert si tranzactii imobiliare, precum si cresteri moderate in domeniul asistentei sanitare si administratiei publice.

Evolutia numarului de salariati este redata in tabelul urmator.

Tabelul 5. Numărul mediu al salariaţilor



Se observa o evolutie oscilanta a numarului de angajati in ultima decada.