Solul

In funcţie de evoluţia geologică (rocă, structură, tectonică) Dunărea a evoluat în acest spaţiu carpatic în care a apărut, ca formă de relief cu segmente de vale îngustă şi bazinete, care sub impactul climei a generat o evidentă biodiversitate.
Din punct de vedere genetic au fost abordate probleme care vizează ritmul eroziunii vis a vis de natura petrografică şi tectonică şi mai ales poziţia nivelului de bază. În acest cadru au fost conturate ipotezele: antecedenţei, captării, a evoluţiei unui culoar de vale între două mari lacuri sau a unei tectonici foarte active.

În lungul Defileului Dunării se întâlneşte o mare varietate de roci sedimentare, metamorfice şi magmatice, dar mai presus de orice se poate observa unul din cele mai spectaculoase fenomene geologice, şi anume: suprapunerea anormală a unor imense volume de formaţiuni geologice, suprapunere rezultată din împingerea şi alunecarea unor depozite mai vechi peste depozite mai noi. În felul acesta a luat naştere o pânză de şariaj, descoperită şi denumită de G. Munteanu-Murgoci pânza getică, în timp ce domeniul care alcătuieşte suportul acestuia este cunoscut sub numele de autohtonul danubian.
De la Moldova Veche şi până la localitatea Liubcova, în versantul stâng al Dunării, aflorează doar formaţiunile pânzei getice, reprezentate prin şisturi cristaline cu diferite grade de metomorfism şi cu masive intruzive de granitoide, la care se adaugă formaţiuni sedimentare.
Cursul Dunării, de la localitatea Liubcova spre aval, străbate, până la Porţile de Fier, cu unele excepţii, numai formaţiunile autohtonului danubian. În alcătuirea acestuia intră şisturi cristaline străbătute de masive de granitoide şi de roci bazice şi formaţiuni sedimentare.
Dar pitorescul văii Dunării este dat mai ales de formaţiunile sedimentare pe care fluviul le străbate începând de la localitatea Cozla spre aval, până în împrejurimile localităţii Sviniţa ;formaţiunile sedimentare alcătuiesc o zonă largă în profilul văii Dunării, care se îngustează treptat spre nord.
Sectorul Cazanelor, care cuprinde două segmente de defileu şi unde se întâlnesc din nou depozite sedimentare jurasice şi cretacice oferă frumuseţi deosebite. În calcare apar peşteri (Ponicova), lapiezuri - o veritabilă dantelă în piatră, doline, o vegetaţie calcifilă etc.
Dacă până la Orşova, defileul Dunării oferă un adevărat muzeu geologic natural, etalând o largă gamă de roci sedimentare, metamorfice şi eruptive, de la această localitate şi până la Porţile de Fier, activitatea erozivă a Dunării a descoperit mărturiile cele mai convingătoare despre marele şariaj getic. Cele două zone de şisturi cristaline care se întind aproape paralel în tot lungul Platoului Mehedinţi şi care aflorează în valea Dunării între Vârciorova şi Gura Văii şi, respectiv, între Vârciorova şi Orşova, sunt de fapt două imense petice de acoperire protejate de eroziunea care a îndepărtat restul pânzei getice ce se întindea până către marginea externă a Carpaţilor Meridionali. Caracterele petrografice şi faciesurile metamorfice ale şisturilor cristaline din cele două petice de acoperire arată o identitate cu acelea ale cristalinului getic din restul Carpaţilor Meridionali.

De la cele mai mari altitudini ale unor suprafeţe netede ca cele din Almăj şi din Munţii Locvei solurile apar pe depozite eluviale consemnând un caracter scheletic. Ele favorizează astfel dezvoltarea păşunilor naturale şi a fâneţelor utilizate mai ales în creşterea animalelor care este o subramură economică foarte importantă. Aşa de exemplu la Sviniţa, Cărbunari şi Sfânta Elena pe calcare se dezvoltă tipuri de soluri terra rosa pe care localnicii le-au introdus în circuitul agricol.
Versanţii cu o cădere mare asigură dezvoltarea solurilor numai pe fisurile rocilor unde procesul pedogenetic este susţinut pe fondul scheletic al rocilor în condiţii de alterare chimică. De fapt acesta întreţine o vegetaţie ierboasă flori viu colorate care alcătuiesc în contrast cu verticalitatea versanţilor elemente deosebit de admirate de turiştii din zonă.
Învelişul de sol apare consistent în bazinete şi pe terasele Dunării unde se remarcă prezenţa molisolurilor cu grosimi apreciabile. Acestea înregistrează şi gradul cel mai ridicat de favorabilitate pentru pomicultură şi pentru terenurile arabile. În sezonul de vară şi toamnă aceste terenuri alcătuiesc apariţii pentru practicarea agroturismului şi pentru desfacerea produselor respective.
Soluri hidromorfe se întâlnesc în apropierea Dunării mai ales în zonele inundabile sau acolo unde la baza conurilor de dejecţie apar izvoare.
Complexitatea factorilor naturali selectarea elementelor de originalitate ne favorizează aprecierea că susţinerea turistică din acest punct de vedere este o notă dominantă care se imprimă în funcţionalitatea peisajului şi în instrumentarea acestuia în activitatea turistică.