Clima

Clima zonei turistice Porţile de Fier este distinctă şi contribuie la creşterea originalităţii peisajului. Subliniem astfel prezenţa unor precipitaţii mai abundente dacă avem în vedere climatul temperat continental al teritoriului ţării noastre. În plus precipitaţiile se manifestă cu caracter spasmodic înregistrând cele mai mari valori în timpul toamnei şi al primăverii cu variabile înscrise de expoziţia versanţilor.
În ceea ce priveşte temperatura medie anuală a zonei menţionăm că aceasta este mai ridicată. Izoterma medie anuală de 110 delimitează culoarul Dunării. Datorită acestor evaluări semnalăm prezenţa unor biocenoze specifice zonei.
Deplasarea maselor de aer de nuanţă sub mediteraneană conduce la o canalizare a acestora pe culoarul dunărean unde mai este cunoscută şi sub denumirea de Coşava sau local de Năidăşan (bate din direcţia localităţii Naidaş). Efectele acestei circulaţii condiţionează topirea bruscă a zăpezilor în timpul iernii, reflectate prin creşteri mici de nivel dar care se produc pe o perioadă scurtă de timp. Pentru teritoriul ţării noastre remarcăm deci în zona Porţilor de Fier cea de a treia viitură (însă de scurtă durată).
Zona turistică “Porţile de Fier” prezintă un climat temperat continental cu nuanţe şi caracteristici locale distincte rezultate în urma interacţiunii factorilor genetici al climei: radiaţia solară, circulaţia generală a atmosferei în condiţiile detaliilor de poziţie geografică, suprafaţa subiacentă activă (relieful, hidrografia, flora, solurile spaţiile construite etc). Cu excepţia sectorului nordic al zonei, respectiv sectorul montan al Munţilor Godeanu şi Cernei, în tot timpul anului dar mai ales iarna au loc invazii de mase de aer umed şi cald de origine mediteraneană şi oceanică. Acest fapt determină ca valorile temperaturii aerului în cea mai mare parte a zonei să fie mai ridicate decât în restul ţării, îngheţurile să se producă mai rar şi să fie de mai scurtă durată, cu intensitate mai redusă, durata de păstrare a stratului de zăpadă să fie mai redusă, să apară conform influenţelor mediteraneene două maxime termice ca şi două maxime în regimul precipitaţiilor care spre deosebire de restul ţării se concentrează mai ales anotimpul de toamnă şi primăvară. Astfel nuanţele climatice locale ale zonei turistice “Porţile de Fier” prezintă influenţe de tip sub mediteranean ceea ce conferă climatului general al zonei ierni mai blânde, veri uscate şi călduroase, cu zile tropicale, primăveri şi toamne umede.
Pentru o mai bună prezentare a principalelor componente ale climei zonei turistice “Porţile de Fier” au fost luate în considerare un număr de 3 staţii meteorologice. Cele trei staţii meteorologice selecţionate sunt redate în tabelul 5 , fiind însoţite de anumite date de identificare, importante pentru poziţionarea lor în context dunărean.

Tabelul 5: Staţiile meteo din zona Porţile de Fier



Temperatura aerului
Temperatura aerului este un element de bază în caracterizarea climei sub raportul valoric, al variabilelor, al mediilor şi al extremelor.
Pentru cele trei staţii meteorologice reprezentative din Defileul Dunării, temperaturile medii lunare şi anuale, ajustate la o perioada de 30 de ani (1961-1990) sunt redate în tabelul 6. Din analiza acestor date ca pe aproape întreaga suprafaţă a acestei zone, valorile medii anuale depăşesc 11C. Deasupra porţiunilor de vale, adăpostite şi cu orientare favorabilă, către sud şi pe terasele însorite, mediile anuale pot atinge şi depăşi 11, 5C. În sectoarele depresionare unde durata strălucirii Soarelului este redusă sistematic de obstacolele geografice şi unde în timpul iernii se acumulează aerul rece dând naştere inversiunilor de temperatură, mediile anuale nu depăşesc 11C (Berzeasca 10,7C).
Valori asemănătoare se repartizează şi pe pantele învecinate, până la aproximativ 100 m altitudine relativă. Media anuală scade astfel la 9-10C în Podişului Mehedinţi, 5-6C în Munţii Cernei şi Valea Cernei, 4-6C în Munţii Almăjului şi Mehedinţi, 0C şi sub 0C în Munţii Godeanu.

Tabelul 6: Temperatura aerului; media lunară (1961 – 1990)



Temperaturile medii lunare cele mai coborâte se înregistrează în cursul anului, valorile medii lunare cele mai coborâte se înregistrează în ianuarie, când de-a lungul întregului defileu ele se menţin negative ( - 0. 4C la Moldova Veche şi - 0. 9C la Berzeasca şi Drobeta Turnu Severin). În ansamblu, în tot cuprinsul zonei turistice “Porţile de Fier” temperaturile se menţin apreciabil mai ridicate faţă de alte regiuni, între –0,4 şi - 0,9 C Defileul Dunării şi cele depresionare, scăzând la -6C şi -8C în regiunile montane mai înalte şi în special în arealul montan estic al zonei turistice.
În semestrul cald, regimul temperaturii aerului se modifică, temperaturile medii lunare oscilând între 20 şi 22C. În iulie temperaturile medii lunare ating cele mai mari valori din cursul anului, situându-se între 20C (Berzeasca) si 22. 6C (Drobeta Turnu Severin). În cea mai mare parte a zonei vara este călduroasă, luna iulie fiind cea mai fierbinte, cu valori medii pentru zona de defileu, cuprinse între 22 şi 22,5C dar care scad sub 20C în arealele mai înalte ajungând la 16 C şi chiar 8C în Munţii Almăjului, Godeanu, Mehedinţi, Cernei. Numărul anual al zilelor de vară este de 115 iar al zilelor tropicale (cu temperaturi de peste 30C) de 40-50 zile. Durata mai mare a sezonului cald favorizează extinderea sezonului turistic activităţilor agroturistice în zonă.
Încă de la sfârşitul toamnei, activitatea ciclonică din Marea Mediterană se intensifică, iar seriile de cicloni se deplasează succesiv către nord-est, antrenând în sectorul lor anterior mase de aer cald şi umed. În cursul iernii pătrunderile de aer rece se produc mai accentuat şi mai frecvent în sectorul estic al ţării, fiind puternic atenuate pe culoarul îngust al Defileul Dunării. În octombrie, luna caracteristică de toamnă, temperaturile medii se reduc în general până în jur de 12C datorită micşorării radiaţiei solare, pe de o parte şi pătrunderii tot mai dese a unor mase de aer reci din zonele nordice, pe de altă parte. Faţă de luna precedentă şi de cea care o succede, luna octombrie se distanţează în minus şi respectiv în plus cu aproximativ acelaşi număr de grade ( 5-6C) şi deci caracteristicile de repartiţie menţionate mai sus sunt specifice pentru întreg anotimpul de toamnă.
Deşi zona cercetată se reliefează ca o zonă mai caldă faţă de restul ţării, totuşi în timpul iernii, ca rezultat al advecţiei maselor de aer rece şi mai ales al răcirii radiative nocturne, valorile temperaturii aerului scad sub 0 C.
Influenţa factorilor locali se manifestă foarte evident în ceea ce priveşte frecvenţa zilelor cu îngheţ (t. min  0 C). Astfel, în timp ce în partea vestică şi centrală a Defileului Dunării se înregistrează anual circa 75 zile de îngheţ, în sectorul estic acestea sunt mai frecvente: 83 zile la Drobeta Turnu Severin. Cel mai mare număr de zile cu îngheţ (peste 110 zile) se produce în depresiunea Bahna. Pentru arealele cu altitudine medie şi mare perioada numărul zilelor cu îngheţ creşte ajungând la 210 zile şi chiar mai mare în extremitatea montană estică înaltă.
În cadrul Defileului Dunării primul îngheţ se produce toamna, cel mai timpuriu în ultima decadă a lunii septembrie, iar cel mai târziu între 30 noiembrie (Berzeasca) şi 14 decembrie (Drobeta Turnu Severin).
Data ultimului îngheţ de primăvara are loc în medie între 2-10 aprilie, iar cel mai timpuriu între 6-14 martie. Cel mai târziu ultim îngheţ de primavară a avut loc cu aproximativ 20 -30 zile după data medie, adică în prima decadă a lunii mai. Acest fapt scurtează cu 1-2 luni durata totală a îngheţului.

Umiditatea, adică umezeala aerului prezintă valori mari ce depăşesc 7%, ajungând la peste 80% în sezonul rece. Frecvenţa zilelor de mare uscăciune a aerului (40%) este redusă la 5-15 zile/an, adică 1-3 zile pe lună în sezonul cald, acest element favorizând dezvoltarea culturilor din zonă.

Nebulozitatea se remarcă prin predominarea zilelor cu cer variabil. În zonă predomină zilele cu cer variabil, ridicându-se la 180 – 190 zile/an, aproximativ egal repartizate lunar. Zilele cu nebulozitate mare sunt reduse în timp ce zilele senine se ridică la 60 – 70 pe an cele mai frecvente întâlnindu-se în lunile de vară, iulie – septembrie când numărul acestora este de 9 – 11 zile/lună, favorizând activitatea agricolă.

Durata de strălucire a soarelui , prezintă diferenţieri semnificative în cadrul zonei mai ales datorită caracteristicilor reliefului. De exemplu la Orşova durata de strălucire a soarelui este în medie de 2150 ore/an în marea lor majoritate înregistrate în timpul sezonului cald.

Precipitaţiile atmosferice, sunt reprezentate prin cantităţile medii multianuale, destul de ridicate având în vedere particularităţile zonei turistice “Porţile de Fier”, prezentând valori diferite conforme cu diversitatea arealelor zonei. Astfel în Defileul Dunării se înregistrează valori cuprinse între 670 – 715 mm în timp ce valori de 1000 – 1100 mm, se înregistrează în Munţii Mehedinţi; 700 – 1000 mm pe Valea Cernei etc. Cele mai mari cantităţi de precipitaţii se înregistrează în perioada mai – iunie, noiembrie, şi februarie iar lunile august – septembrie fiind cele mai secetoase. Ele sunt benefice în procesele pedologice şi în dezvoltarea vegetaţiei.
În relief ele înscriu procese modelatoare de mare intensitate. Sub acest aspect menţionăm zona de la Sviniţa unde formaţiunile geologice favorizează torenţialitatea şi alunecările de teren. Riscul este cu atât mai mare cu cât vechiul sat a fost mutat într-o zonă de alunecări unde impactul antropic prin construcţii şi prin reţeaua de drumuri favorizează dezechilibre de versant (Velcea, 2000).
Ninsorile se produc destul de neuniform pe teritoriul zonei turistice, numărul zilelor cu ninsoare crescând dinspre Defileul Dunării spre arealele montane învecinate.
Pentru o eventuală analiză şi corelare mai de detaliu a caracteristicilor locale ale precipitaţiilor atmosferice se pot urmări seriile de date din tabelul 7.

Tabelul 7. Precipitaţii atmosferice; cantităţile medii lunare şi anuale (1961 – 1990)



Vânturile din zona turistică “Porţile de Fier”sunt influenţate dominant de circulaţia vestică şi sud - vestică a maselor de aer, iar în măsură mai mică de cea nord – estică. Viteza medie a vântului ajunge în medie la 6 – 7m/s în regiunile montane şi în Defileul Dunării cu valori mai reduse în Podişul Mehedinţi. Vitezele maxime ajung la 20 m/s fiind mai frecvente în Defileul Dunării şi la munte. Pentru această zonă sunt caracteristice tipurile locale de vânturi, generate de configuraţia locală a reliefului, ca de exemplu vântul Naidaş. În lungul Defileului Dunării direcţia vântului se suprapune peste orientarea acestuia şi de curgere a fluviului. Cunoscute pentru această zonă sunt: Coşava sau Bora, foehnul pe versanţii vestici ai Munţilor şi Podişului Mehedinţi, briza de munte în Munţii Almăjului şi Locvei, Naidaşul din extremitatea vestică.
Prezenţa lacului de acumulare în zona turistică “Porţile de Fier” a introdus mici modificări climatice mai ales în arealele limitrofe imediat învecinate, suprafaţa activă a apei reflectându-se în topoclimat – zona Ogradena - Orşova.

Pentru completarea tabloului datelor climatice ale zonei alăturăm tabele 8 şi 9 ca bază de detaliere şi comparare cu situaţia generală descrisă în text.

Tabelul 8. Temperatura aerului; media anuală (1961 – 1990)



Tabelul 9



În concluzie caracteristicile elementelor climatice ce prezintă variaţii de la un sector la altul sau de la un areal la altul fără a fi majore; în general valorile fiind atenuate. Astfel clima este considerată blândă, favorabilă turismului cu fenomene de iarnă restrânse ca durată şi moderate ca intensitate cu sezon estival foarte favorabil turismului. În lungul principalelor văi (Dunării şi Cernei) clima este chiar foarte favorabilă turismului mai ales pe Valea Cernei unde împreună cu circulaţia apelor subterane constituie chiar unul dintre factorii principali de atracţie turistică.