In anul 2009 a aparut, sub ingrijirea CIMEC - Institutul de Memorie Culturala, lucrarea Standarde si recomandari in documentarea bunurilor culturale, autori Irina Oberlander-Tarnoveanu si Dan Matei.  Lucrarea este rezultatul unei cercetari recente efectuate de autori in cadrul proiectului RECONEX - Refacerea conexiunilor aplicabile continuitatii istorice, etnice, economice, culturale, spirituale si a traditiilor comunitare de grup si de familie, intr-o zona cu discontinuitate de memorie si stergere de identitate (finantat de Autoritatea Nationala pentru Cercetare Stiintifica - ANCS prin Centrul National de Management Programe - CNMP, in cadrul Planului National de Cercetare-Dezvoltare PNCDI-II, Program 4 - Parteneriate in domenii prioritare, 2008 - 2011)1. Nu mai putin, ea se bazeaza pe 0 indelungata experienta profesionala a celor doi autori.
De peste doua sute de ani, in diferite tari s-a trecut la inregistrarea sistematica a patrimoniului cultural si la constituirea de arhive documentare si registre muzeale, zonale si nationale, vazute ca instrumente importante pentru pastrarea marturiilor culturale ale trecutului. In fata schimbarilor rapide din epoca moderna si a riscului de a distruge iremediabil sau de a pierde sub ochii nostri urmele istoriei, identificarea si inregistrarea riguroasa si amanuntita a mostenirii culturale - in descrieri, inventare stiintifice, culegeri, cataloage, repertorii, corpusuri, desene, planuri, harti, relevee, fotografii - a fost considerata una dintre cele mai sigure actiuni de salvare a memoriei noastre colective. Problema este la fel de acuta in epoca noastra.
Cei care lucreaza in institutiile de patrimoniu au nevoie de inventare, cataloage, repertorii, imagini clasice si digitale arhivate, reconstituiri tridimensionale, inregistari audio si video, harti digitale si, mai departe, de combinarea acestor informatii in publicatii, expozitii, pagini web, retele de date si portaluri. Dar cum documentam bunurile culturale ?
Studiile privind standardele, metodologiile si recomandarile internationale si nationale in domeniul evidentei, inventarierii, catalogarii si descrierii bunurilor de patrimoniu cultural sunt aproape inexistente in Romania. In aceasta privinta, avem 0 grava ramanere in urma fata de practicile internationale in domeniu. Utilizarea tehnologiilor informatice a complicat si mai mult situatia. Necunoasterea sau ignorarea unor standarde au dus adesea la cheltuirea de resurse si la proiectarea unor sisteme informatice incompatibile, amatoristice, care nu corespundeau unor cerinte minime de calitate si interoperabilitate. Adunam aici - pentru prima data in limba romana - principalele standarde de date, metadate si recomandari de catalogare utilizate pe plan international si in Romania. Cu alte cuvinte, lucrarea isi propune sa prezinte 0 selectie din celemai importante, mai influente si mai utilizate norme, instructiuni si recomandari la nivel international, european si national care guverneaza domeniul documentarii patrimoniului cultural. Am ales mai ales acele standarde care ne spun ce informatii trebuie sa inregistram pentru un bun cultural si cum, atat din punct de vedere al continutului cat si al formei. Aceste reglementari se refera deopotriva la patrimoniul fizic, documentat pe suport clasic sau pe suport digital, cat si la patrimoniul digital (obtinut in urma unor operatiuni de digitizare cum ar fi, de exemplu, fisierele de documente si imagini scanate, cat si cele nativ digitale: reconstituiri tridimensionale, animatii pe calculator, harti digitale, imagini digitale si altele).